Galerie

Sustenabilitatea – o nouă competență transversală și obiectiv transformațional al educației actuale

Iată titlul celei de a treia comunicări științifice pe care o vom susține la EduConference – Conferința Internațională Modernitate și Competitivitate în Educație care va avea loc în data de 19 Nov. 2016, la Universitatea Politehnică din București.

Autorii acestei lucrări, publicate sub egida Fundațiai MATCA-2000, sunt Prof. Rodica Bărbuță, Ing. Camelia Moldovan și Prof. Doina S. Meșteru

Vă invităm să citiți în avant-premieră această comunicare (varianta din păcate mult scurtată – la cerința organizatorilor – studiul original era de trei ori mai lung).

sustainability-web

„We need a new mode of thinking, learning and doing about everithing, from renewable energy to renewable health, pollution and poverty, global economics and global water.”

– Tara Lemmey, CEO, Lens Ventures.

I. Context

Trăim în prezent într-o societate care își pune din ce în ce mai mult problema sustenabilității propriilor modele – economice și sociale. Principalele motive pentru care ne punem această problemă și pe cea a dezvoltării durabile sunt:

  • creșterea populației, a urbanizării și a poluării urbane

  • creșterea industrializării, care este cauza deficitului de resurse esențiale, generând și impacturi negative asupra mediului natural (poluare, defrișări, exploatarea intensivă a terenurilor și resurselor biologice, amenințarea biodiversității)

  • consumerismul și schimbările sociale provocate de răspândirea modelului „civilizației de consum”, creșterea industrializării fiind provocată atât de cererea de a satisface nevoile reale ale unei populații în creștere, dar și de creșterea (de multe ori artificială) a nevoilor de consum

  • fenomenele de încălzire globală și schimbările climatice generate de creșterea nivelului de poluare (în special a emisiilor de gaze cu efect de seră), care duc atât la creșterea numărului și frecvenței dezastrelor naturale, cât și la probleme de sănătate ale populației și de adaptare la noile condiții climatice, stresante atât pentru populația umană cât și pentru restul speciilor.

consum-exagerat-1Numărul locuitorilor, al populației la nivel global, care în anul 1900 era de 1,65 miliarde, a crescut până la 6 miliarde în anul 2000 și se preconizează că va atinge 10 miliarde în anul 2050. Dintre aceștia, peste 1,5 miliarde de oameni trăiesc și astăzi în condiții de sărăcie extremă, și tendința este de creștere a acestei categorii de populație, inclusiv în țările mai dezvoltate Totodată, amprenta ecologică a populației este în creștere, afectând capacitatea planetei de a-și reface echilibrul natural.

În aceeași perioadă de timp (1900 – 2000), producția industrială a crescut cu peste 50% și este în creștere. În ce privește consumul de resurse, un nou Raport al International Resource Panel (IRP), care este a parte a Programului pentru Mediu al UN a constatat că extracția resurselor naturale s-a triplat și se estimează că în acest ritm, între momentul de față și anul 2030, consumul de energie va crește cu 44%, în timp ce resursele de combustibili fosili se diminuează. (Heinz Schandl, Karin Hosking, p.15).

consum-exagerat-3

Societatea oamenilor a ajuns să desfășoare din ce în ce mai multe activități ne-sustenabile, de exemplu:

  • pescuitul intensiv

  • silvicultura intensivă

  • agricultura industrială, nesustenabilă

  • producția industrială

În acest moment, societatea umană funcționează pe baza principiului îndatorării față de generațiile viitoare din punct de vedere al consumurilor și efectelor asupra mediului natural și global (inclusiv financiar). Omenirea are nevoie în prezent de resursele a 1,5 planete Pământ, iar dacă va alege să continue să acționeze conform modelului de producție, consumului și modelului social actual, în 2050 va avea nevoie de două planete, iar până în 2100, de patru planete.

consum-exagerat-2

Studiul IRP subliniază și faptul că există un raport disproporționat de 10 la 1 între consumul de resurse al țărilor dezvoltate și cel al țărilor în curs de dezvoltare și că bătălia pentru resurse deja generează și va genera în continuare fenomene sociale grave (idem, p.18, 23, 26) și mai multe conflicte și crize.

Lumea de astăzi este deja confruntată cu probleme înfricoșătoare și cu crize multiple – politice, economice, conflicte religioase, crize de sănătate, de mediu, multiple crize sociale printre care exploatarea muncii copiilor sau altor categorii de populație și cele create de migrația unor mari mase de oameni din zonele de conflict sau afectate de schimbarea condițiilor climatice către zone mai prospere – toate create de modelele noastre socio-economice și de comportamentul nostru, al oamenilor. (ICB – Project – P. James, K. Beardsley, J. Wilkenfeld)

Syrian refugees from Kobani walk at the port of Kos following a rescue opperation off the Greek island of Kos

Poate fi pre-întâmpinată apariția crizelor sau pot fi diminuate efectele economice și sociale ale acelor crize care sunt create de om sau inerente? Cu siguranță Da! Dacă toți actorii implicați vor lua decizii și vor acționa în direcția schimbării modelelor care le produc. Deoarece, cu excepția crizelor naturale, cum sunt erupțiile vulcanice, cutremurele și tsunami-uri legate de acestea, uragane etc., cele mai multe crize economice și social-politice sunt create de om. (Mitroff.I. p.36). Aceste crize economice și social-politice, precum și tendința amânării adoptării unor schimbări imperios necesare ca și cea a “rezolvării” unor crize apărute în statele mai evoluate din punct de vedere industrial pe seama altor state, mai puțin dezvoltate, sau în interiorul propriului stat, pe seama populației cu o educație precară, duc la adâncirea fenomenelor de sărăcie, la inegalități flagrante, inclusiv la extinderea fenomenului sclaviei moderne, la excluziune sociala, precum și la agravarea migrației – un număr din ce în ce mai mare de persoane plecând dinspre regiunile și statele afectate de criză spre state mai dezvoltate economic și mai stabile economic și politic (sigure), creând o presiune suplimentară asupra acestora.

environmental-problems-pollution-5__880

Dar crizele politice și socio-economice nu sunt singurele cu care ne confruntăm. Ele sunt profund conectate cu comportamentul și influența marilor corporații, cu scăderea resurselor naturale dar și cu fenomenele climatice extreme și cu încălzirea globală a planetei.

În Noiembrie 2015, la COP21 – Conferința pe tema modificărilor climatice de la Paris – liderii celor 195 de state participante au semnat un acord, considerat istoric, prin care au ajuns la un compromis care era absolut necesar.

Schimbările climatice sunt o provocare definitorie pentru secolul XXI. Cauzele lor sunt adânc împletite cu felul în care producem și utilizăm energia, în care producem hrana, utilizăm zonele/ peisajele naturale și consumăm mai mult decât avem nevoie. Efectele lor au potențialul de a afecta fiecare regiune de pe Pământ, fiecare ecosistem și multe aspecte ale demersurilor umane. Soluțiile lor cer un curajos angajament pentru viitorul nostru comun.”

– COP21 – Our Common Future under Climate Change – Outcome Statement

environment-polution-1

Pe 4 Noiembrie 2016, acest Acord de la Paris a intrat în vigoare. Dar una din problemele care se ridică este cum poate fi tradus în acțiuni concrete acest acord, pentru a putea produce efectul scontat – limitarea schimbărilor climatice. Sunt necesare eforturi considerabile din partea guvernelor și companiilor pentru a se trece rapid de la consumul de combustibili fosili la energia verde și soluții de producție curata, ne-poluantă. Dar nu este singurul efort imperios necesar.

Plastic trash pollution on beach

Întreaga economie a lumii trebuie să facă pașii necesari spre o dezvoltare economică sustenabilă. Companiile vor trebui să găsească soluții inovative pentru a răspunde cererilor de produse și de servicii ale unei populații în creștere, în condițiile sărăcirii resurselor de care dispune planeta, adaptându-se totodată la noile tehnologii și la noile tendințe ale pieței globale, pentru a răspunde cerințelor consumatorilor. Ele trebuie să răspundă și provocării de a pune la dispoziție și produse mai sănătoase, de a fi mai responsabile față de resursele consumate, față de mediu și de comunitățile în care își desfășoară activitățile, pe întregul ciclu de producție și consum.

Aceasta presupune alte investiții financiare, dar și modificări majore în concepte și tehnologii, care depind în mare măsură de o altă resursă considerată critică – resursa umană.

Dintr-un raport publicat în 2014 de Delloite Consulting LTD, „Global Human Capital Trends – Engagind the 21st-century workforce”, rezultat al unui studiu realizat pe durata a câțiva ani în care au fost implicați lideri și directori de HR din 2532 de companii din 94 de țări, acoperind toate sectoarele de activitate, a rezultat că toate companiile intervievate se confruntă cu nevoi și dificultăți similare în angajarea unei resurse umane pregătite să facă față cerințelor actuale, o forță de muncă capabilă să asigure acea dezvoltare de care toate companiile au nevoie. Companiile au nevoie în primul rând de lideri la toate nivelurile de activitate și de resurse umane cu abilități diferite față de perioadele precedente. Și, în ciuda faptului că există o mare masă de șomeri care așteaptă să intre pe piața muncii, companiile se luptă între ele pentru a atrage oamenii de care au nevoie, deoarece nu găsesc suficienți oameni pregătiți la nivelul de competențe tehnice și profesionale cerut. Iar multe dintre companii recunosc că nu sunt pregătite/capabile sau nu au resursele/timpul pentru a pregăti prin propriile programe de training pe absolvenții școlilor și facultăților. (J. Schwartz, J. Bersin, B. Pelster, P.7, 8)

Este evident că, în aceste condiții, efortul de trecere la o economie verde, sustenabilă și de transformare a resursei umane nu poate fi lăsat numai pe umerii companiilor responsabile.

sustainability-ambassadors

Este și concluzia la care a ajuns Comisia UNESCO care, prin Agenția pentru Educație, a promovat o nouă viziune, cea a Educației pentru Dezvoltare Sustenabilă, care plasează educația în centrul misiunii de rezolvare a problemelor care ne amenință viitorul. Educația, în toate formele sale și la toate nivelurile, este văzută nu numai ca un obiectiv în sine ci și ca cel mai puternic instrument de a aduce schimbările cerute pentru a realiza o dezvoltare durabilă.

Education is the most effective means that society possesses for confronting the challenges of the future”.Teaching and Learning for a Sustainable Future – UNESCO

Este foarte important să înțelegem starea planetei și condițiile reale ale vieții noastre aici. Și este de asemenea la fel de important să începem încă de pe băncile școlii dezvoltarea acelor competențe și abilități cerute unei resurse umane care poate contribui la schimbarea modelelor economice și sociale.

Trecerea rapidă a tuturor companiilor la produse și servicii sustenabile depinde în mod critic de resursa umană pregătita corespunzător dar și de accesul tuturor resurselor umane disponibile la o educație inițială și continuă corespunzătoare. La fel, de o altfel de resursă umană au nevoie și toate instituțiile de care depind investițiile la nivel comunitar, național sau global și legislativul. Și toate instituțiile care vor trebui să găsească soluțiile pentru rezolvarea problemelor actuale la nivel social și al calității mediului, precum și al celor care vor lucra împreună pentru a rezolva și preveni crizele de care vorbeam la începutul acestui articol. Avem nevoie totodată de o întreagă populație cu un alt nivel de conștientizare și responsabilitate, pentru că, de consumatori depinde în mare măsură și schimbarea mai rapidă a comportamentelor companiilor și instituțiilor.

Este evident că nu avem cum să schimbăm dintr-o dată o întreagă populație sau să creăm peste noapte suficiente resurse umane pregătite la nivelul cerut astăzi pentru companii sau instituții. Dar putem să creăm specialiști, manageri și lideri de sustenabilitate în fiecare companie, instituție și comunitate.

Să vedem care sunt calitățile cerute unui astfel de lider de sustenabilitate și ale celor care dezvoltă noi produse și procese sau care lucrează într-o companie sau comunitate sustenabilă.

sustainable-development

II. Resurse umane pentru o dezvoltare sustenabilă

Înainte de a vorbi despre lideri de sustenabilitate, trebuie să facem diferența între specialiștii în sustenabilitate, manageri și lideri. În prezent există un număr redus de specialiști și este evident că în viitor vom avea nevoie de mult mai mulți. Ei pot fi angajați permanenți ai companiilor sau instituțiilor, sau consultanți externi care acordă asistența de specialitate oricărei companii sau instituții, sau pot fi implicați în colectivele care proiectează investițiile majore în obiective sociale sau pe cele de infrastructură la nivel de comunitate, regiune, național sau global. De obicei sunt la bază ingineri și au mai multe specializări în domeniul managementului, managementului strategic, protecției mediului etc., pe scurt, o pregătire multidisciplinară.

Un specialist în sustenabilitate este acel expert care concepe și efectuează activitățile unei companii din perspectivele economice, sociale și de mediu, apreciind în mod special caracterul finit al resurselor planetei noastre și nevoia de dreptate socială. Munca acestui specialist are un impact semnificativ asupra îmbunătățirii stării planetei și a bunăstării oamenilor” (Becoming a Sustainability Leader-2007, Dagmar Timmer, Heather Creech, Carolee Buckler, P. 14)

Spre deosebire de specialiști, liderii de sustenabilitate pot proveni și din alte domenii de pregătire academică – economie, comunicare, management, marketing, IT, arhitectură etc.

Liderii în sustenabilitate iau decizii proactive cu privire la aspecte legate de sustenabilitate, sunt inovatori în modul în care își folosesc cunoștințele și deprinderile, și influențează procesul de luare a deciziilor (deseori la niveluri diferite, de la local la global)” (Idem, P. 14)

Ca și specialiștii în sustenabilitate, liderii în sustenabilitate au nevoie de o pregătire multidisciplinară și de gândire complexă, interdisciplinară.

Atât specialiștii cât și liderii de sustenabilitate, pentru a deveni cu adevărat gânditori interdisciplinari, au nevoie atât de o pregătire puternică într-o disciplină de bază, dar și de experiență practică.

Ce fel de cunoștințe, abilități și deprinderi sunt necesare profesioniștilor în sustenabilitate – specialiști, manageri sau lideri pentru a fi capabili nu numai să proiecteze soluții, dar să le și pună în practică, împreună cu colectivele din companie, cu toate companiile implicate în Ciclul de viață al produselor și cu toți actorii din comunitatea în care activează sau în care produsele / serviciile au impact (idem P.12):

  • cunoștințe și abilități din domeniul managementului – managementul personalului și al echipei, man. proiectului, planificare pe termen lung, man. cunoașterii, man. de rețea, gestionarea situațiilor imprevizibile, impactul și influențele organizaționale

  • abilități de cercetare – abordare sistemică, rigoare analitică

  • abilități financiare

  • abilități de comunicare, cunoașterea strategiilor de influențare, capacitatea de a traduce idei complexe la nivelul de înțelegere al fiecărui angajat, dar și al actorilor din comunitate

  • abilități de facilitare

  • abilități sociale – gestionarea relațiilor cu clienții, sponsorii, alți actori sociali, gestionarea diversității și a factorilor sociali la locul de muncă, cunoașterea opiniilor actorilor implicați

  • abilități de antreprenoriat – înțelegerea specificului sectorului privat

  • abilități culturale – înțelegerea și gestionarea specificității și aportului cultural al fiecărui factor

  • gândire complexă, sistemică (meta-cogniție) – cunoașterea și conștientizare rolului tuturor actorilor, înțelegerea instituțiilor și proceselor globale

  • cunoștințe despre provocările și dilemele globale

  • cunoștințe despre dinamica schimbării, legăturile interdisciplinare

În afara acestor cunoștințe și abilități, un lider de sustenabilitate trebuie să aibă sau să-și fi dezvoltat și niște trăsături personale, deprinderi și stiluri de lucru potrivite acestei poziții.

Iată care sunt cele propuse de Modelul Cambridge pentru acest lider (LeadSuS, Leadership,.P.8)

Trăsături – grijuliu, moral, întrebător, deschis, conștient, empatic, vizionar, curajos, gânditor sistematic, gânditor holistic

Deprinderi / abilități – deprinderea de a gestiona aspecte complexe, de a comunica o viziune, de a exercita judecăți, de a gândi pe termen lung, de a fi provocator și inovativ, de a gândi și propune opțiuni

Stiluri – este inclusiv, vizionar, creativ, altruist, radical.

De ce este nevoie de toate aceste cunoștințe și calități? Deoarece, conform Modelului ISIS, propus de Grupul Atkinsson, în 2004, realizarea unei dezvoltări sustenabile necesită următoarele (idem, P.9-12):

  • Descrierea sau definirea completă a sustenabilității sau rezultatelor pe care dorim să le creăm

  • Colectarea de informații și date, producând indicatori care să reflecte tendințele relevante

  • Utilizarea acestor indicatori pentru a dezvolta o înțelegere sistemică comună a dinamicii cheie și a pârghiilor prin care se poate realiza schimbarea dorită

  • Identificarea aspectelor inovatoare sustenabile pentru a fi introduse în sistem și a-l îmbunătăți

  • Crearea unor strategii de diseminare care să conducă la adoptarea aspectelor inovatoare

  • Obținerea acordului actorilor esențiali cu privire la implementarea strategiilor

  • Monitorizarea impactului acestor modificări asupra indicatorilor și verificarea, evaluarea cu regularitate a procesului de planificare, pentru a ajusta evoluția în mod corespunzător.

Realizarea unei dezvoltări economice sustenabile nu presupune numai formarea unor specialiști și lideri, ci și existența unor resurse umane – în poziția de manageri, angajați sau de consumatori în economia sustenabilă, cu anumite cunoștințe și abilități. Iată care sunt cerințele față de resursele umane implicate în practica dezvoltării durabile, conform modelului lui Alan Atkinsson:

  • Dorință de dezvoltare și învățare; Recunoașterea propriului nivel, a faptului că ești mai puțin informat decât alții; Pasiunea pentru cauza sustenabilității și pentru propria meserie; Încredere, angajament și disciplină când este vorba de un angajament și acțiuni concrete; Experiență, judecată și intuiție, pentru crearea de strategii sau înțelegerea lor; Cunoașterea exemplelor de bună practică și creativitate – pentru a inova; Abilități de cooperare, de gândire – pentru a putea analiza sisteme; Capacitatea de a corela informații, date, cunoștințe – pentru a determina și urmări indicatori; Capacitatea de a crea noi concepte, imaginație; Flexibilitate, curiozitate, atenție la detalii; Spirit întreprinzător; Abilități foarte bune de comunicare.

Și acum, să vedem cum au răspuns până în prezent sistemele de educație, inclusiv cel din România la aceste cerințe, care au fost formulate mai demult.

sustainability-intro-1300x600

III. Educația pentru sustenabilitate în sistemele de educație actuale

Din cerințele descrise mai sus, pentru resursa umană necesară pentru transformarea economiei și societății în sisteme sustenabile, putem trage concluzia că există cel puțin trei niveluri la care se poate interveni în sistemul de educație pentru pregătirea acestei resurse.

  • Primul nivel este cel al transmiterii și asimilării de cunoștințe și abilități profesionale și multidisciplinare, desfășurat la nivel universitar sau în cadrul formărilor de nivel superior (masterate, doctorate) și al cursurilor de formare continuă propuse de universități.

  • Cel de al doilea nivel este cel de formare de competențe, abilități transversale (de gândire, de comunicare, sociale, culturale, de cercetare, de antreprenoriat, de inovare și creativitate etc.) și de conștientizare, care ar trebui să se desfășoare la nivelul cursurilor preuniversitare.

  • Cel de al treilea nivel, care este primordial, este cel al formării formatorilor și mentorilor care lucrează cu studenții și elevii din facultăți și școli, pentru ca ei să conștientizeze necesitatea formării competențelor cerute, dar să și cunoască tema și sa fie capabili să utilizeze metode de formare care să asigure dezvoltarea tuturor acestor competențe.

Plecând de la necesitatea formării formatorilor, a profesorilor pentru cursurile pre-universitare, în anul 2002 UNESCO a lansat primul curs online adresat cadrelor didactice – „Teaching and Learning for a Sustainable Future”, dezvoltat în cadrul Programului Educating for a Sustainable Future, și realizat în parteneriat cu UNESCO Asia-Pacific Centre of Educational Innovation for Development.

Versiunea 4.6. disponibilă astăzi, a fost lansată în 2005, o dată cu The United Nations Decade of, Education for Sustainable Development 2005-2014.

O serie de state din lume și din Europa au răspuns provocării lansate de UNESCO pentru Deceniul educației pentru sustenabilitate și au inițiat programe de formare, în universități, în școli și, mai ales, în cadre informale. Câteva state din Europa (ex. Franța, Anglia, Irlanda) au decis de curand (2013 – 2014) sa introduca în mod permanent această temă în sistemul de învățământ.

Daeși acest curs propune atât temele sustenabilității cât și formare competențelor transversale, statele care au introdus această temă au tratat-o în general ca pe un subiect/curs de sine stătător, fără să realizeze acea integrare a temelor în celelalte materii / cursuri predate în școală, așa cum au sugerat creatorii cursului UNESCO, iar metodele folosite nu au avut suficientă atractivitate, elevii resimțind introducerea acestei teme suplimentare ca pe o povară.

La nivelul universităților, diverse teme din paleta problematicii sustenabilității au fost introduse de unele universități europene la nivelul de master și nu în corpul cunoștințelor comune pentru toți studenții, iar temele de cercetare propuse studenților, masteranzilor pe aceste teme au fost puține.

În cadrul Studiului Educația pentru sustenabilitate – premisă a competitivității economice post-criză cu inferențe posibile pentru România, realizat de ASE București, cercetătorii au abordat atât palierul cercetărilor desfășurate la nivelul acestor universități și al studiilor publicate de revistele de specialitate, cât și relevanţa integrării sustenabilităţii în educaţia şi practica economică, care ar putea avea impact asupra competitivităţii economice postcriză.

Pe baza revizuirii literaturii, studiul conturează ideea că, „deşi există un interes semnificativ al abordării conceptului de sustenabilitate în educaţia economică, demonstrat prin paleta largă de subiecte tratate într-un număr mare de reviste de înaltă calitate, dispersia lor este extrem de mare, subiectele nu sunt tratate consecvent, iar impactul cercetărilor nu se reflectă în practică.” (p.6)

În ce privește aprofundarea disciplinelor incluse în curricula universitară la programele de master ale unor universităţi europene, studiul constata că astfel de subiecte nu sunt prezente la toate universitățile și, acolo unde sunt, acestea tratează, central sau colateral, doar unele aspecte ale sustenabilităţii.

Un studiu sintetic recent (2015), realizat de specialiști ai ISE – Institute of Sustainable Education din Latvia, bazat pe materialele publicate de membrii Baltic and Black Sea Circe Consortium, o rețea internațională de cercetători și practicieni din domeniul formării cadrelor didactice și al educației universitare pentru dezvoltare durabilă, a arătat că este necesară nu numai introducerea temei sustenabilității în educație ca un supliment la cunoștințele transmise elevilor și studenților ci, pentru a obține cu adevărat eficiența dorită, este necesar ca obiectivele educației pentru sustenabilitate să fie împletite cu obiectivele educației în sine. Studiul, împreună cu cele mai interesante materiale pe acestă temă a fost publicat de ISE Latvia în Jurnalul Discourse and Communication for Sustainable Education din 2015, sub titlul de UN Global Action Programme and Education for Sustainable Development: A Critical Appraisal of the Evidence Base.

Până în prezent, singura inițiativă de integrare a tuturor celor 11 teme ale sustenabilității într-un singur program de formare, a fost realizată în perioada 2014 – 2015 în cadrul Proiectului LeadSus, propus de o companie privată (Denkstatt România) și derulat în partenriat cu ECQA – European Certification and Qualification Association, cu două universități, una din România (Universitatea Politehnică Timișoara) și una din Franța (Institutul Politehnic Grenoble), cu EMI, ISCN și Bicero – http://leadsus.bicero.com/

În prezent, în România, creatorii de curricule și manuale, cadrele didactice de la toate nivelurile, mentorii din universități și formatorii din educația extra-curriculara nu sunt suficient de familiarizați cu tema sustenabilității sau cu tema schimbărilor climatice – deși sunt confruntați frecvent cu nevoia de a răspunde întrebărilor elevilor sau studenților.

În ce privește dezvoltarea celor opt competențe transversale în România, sistemul de educație încă nu a adoptat programe sau metodologii de formare decât, parțial, pentru competențele lingvistice și cele de IT. Aceasta este și concluzia Studiului Dezvoltarea abilităților non-cognitive la adolescenții din România, realizat de Asociația ROI și UNICEF România: Potrivit diverșilor factori din educație, sănătate și protecție socială intervievați în decursul cercetării noastre, societatea românească în general, dar și sistemul de învățământ continuă să pună accent pe abilitățile cognitive/academice, în timp ce abilitățile non-cognitive ale tinerilor sunt abordate în mod nesistematic” (Cap. III, P. 62).

education-is-more-important-now-than-ever-before

IV. Educația pentru sustenabilitate – obiectiv transformațional pentru educația din România

Făcând referire la cele arătate anterior, autorii prezentului material consideră competența pentru sutenabilitate, care va fi din ce în ce mai cerută pe piața muncii, cum este în prezent cea de leadership, o meta-competență ce include atât cunoștințe multidisciplinare cât și toate competențe transversale clasice. Este evident că o astfel de competență nu poate fi învățată într-un curs, ci ea trebuie formată pe tot parcursul educației, deoarece, unele din competențele incluse pot fi și este mai eficient să fie dezvoltate încă de timpuriu. Ca exemplu, putem cita competențele de gândire (learn to learn) care, așa cum au demonstrat cercetătorii din Project Zero de la Harward, pot fi dezvoltate începând de la vârstele preșcolare și pe tot parcursul educației, prin metode interactive, colaborative, integrative, adaptate nivelului de vârstă, inteligențelor multiple și stilurilor de învățare diferite.

Dacă sistemul de educație din România își va propune ca unul din obiectivele principale crearea unei resurse umane care să poată dezvolta o economie și comunități sustenabile, va trebui să abordăm cu totul altfel educația, încă de la cele mai fragede vârste, adoptând cele mai noi cunoștințe puse la dispoziție de cercetătorii din neuro-științe (brain-based learning) și modelele educative create deja și testate ca fiind mai eficiente atât pentru asimilarea de cunoștințe cât și pentru dezvoltarea competențelor de bază sau a meta-cogniției. În cadrul unor modele de predare cum sunt studiile integrative, învățarea bazată pe proiect sau probleme, temele principale din curriculum pot fi îmbogățite cu temele actuale ale vieții planetei și oamenilor și abordate prin metode participative care dezvoltă la copii și tineri motivația de a învăța, competențele transversale, inclusiv inovația, creativitatea și independența în gândire necesare pentru competența de sustenabilitate.

Sustenabilitatea în educație nu înseamnă crearea unui curs separat adăugat temelor de formare din educația preuniversitară, universitară sau post-universitară. Înseamnă includerea temelor cheie ale dezvoltării sustenabile în predarea și învățarea de zi cu zi: de exemplu, schimbările climatice, reducerea riscului de dezastre, biodiversitatea, reducerea sărăciei și consumul sustenabil. De asemenea, cere metode de predare și învățare participative care motivează și îi mobilizează pe elevi și studenți să-și schimbe comportamentul și să acționeze pentru dezvoltarea sustenabilă.

Așa cum afirmă și autorii și promotorii cursului „Teaching and Learning for a Sustainable Future”: „Teaching about sustainability emphasises critical and creative thinking, problem solving, decision making, analysis, co-operative learning, leadership, and communication skills. As a result, it is a very good way of achieving educational objectives without adding to the problem of curriculum overload.” (http://www.unesco.org/education/tlsf/mods/theme_b/mod06.html?panel=4#top)

Pentru a dezvolta înțelegerea unei arii privind subiectul, trebuie să te angajezi într-o activitatea intelectuală autentică. Asta înseamnă rezolvare de probleme, luare de decizii și dezvoltare de noi înțelegeri, utilizând metodele și instrumentele acelei discipline. Abordările educative interdisiplinare înglobează deopotrivă și învățarea ca cercetare, învățarea colaborativă și utilizarea tehnologiei moderne în educatie și facilitează dezvoltarea așa-numitelor Competențe ale Secolului XXI.

Introducerea acestor abordări integrative și a învățării bazate pe proiecte sau probleme ar constitui o modalitate de inovare binevenită în școala românească.

În economia dinamică globală de astăzi, centrată pe dezvoltarea de cunoaștere și informație, prosperă acei indivizi care sunt fluenți la câteva discipline și se simt confortabil mișcându-se între ele. Creativitatea, adaptabilitatea, gândirea critică și colaborarea sunt abilitați înalt apreciate. Când vine vorba de a dezvolta aceste abilitați în clasă, studiile integrate sunt o abordare extrem de eficientă, ajutând studenții să-și dezvolte o expertiză multi-fațetată și să înțeleagă rolul important pe care inter-relaționarea îl joacă în lumea reală.

Avem deja la dispoziție o gamă largă de cunoștințe teoretice și experimente practice care și-au arătat eficiența în dezvoltarea gândirii și a tuturor celorlalte competențe cerute de economia secolului XXI.

Noi am început deja să punem la dispoziția educatorilor o parte din aceste resurse prin intermediul unui siteCentrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate.

Avem oportunitatea ca, prin aceste tehnologii să aducem inovația necesară în strategiile și modalitățile în care se desfășoară educația în România, abordând totodată tema sustenabilității încă de pe băncile claselor pre-universitare, prin introducerea problemelor legate de aceasta temă în educația formală, în special în abordarea subiectelor din științe și în cea nonformală, în special în programele destinate dezvoltării competențelor transversale.

Pentru a putea face aceste schimbări, cadrele didactice au nevoie de suportul unor programe de formare – specializare pentru a putea aborda în conținutul materialelor școlare, la clasă sau în programele non-formale aceste teme și pentru a dispune de metode moderne și eficiente, care să împletească obiectivele generice ale educației moderne cu obiectivele abordării temei sustenabilității.

De asemenea, considerăm necesară împletirea obiectivelor educației pentru sustenabilitate cu formarea universitară a economiștilor, managerilor, inginerilor din orice specialitate, arhitecților șamd.

Așa cum spun inițiatorii programului UNESCO, „Education for Sustainable Development is not an option but a priority”. „To create a world that is more just, peaceful and sustainable, all individuals and societies must be equipped with and empowered by knowledge, skills and values as well as be instilled with a heightened awareness to drive such change. There is now a growing international recognition of Education for Sustainable Development (ESD) as an integral element of quality education and a key enabler for sustainable development.” – UNESCO, Road Map for implementing Global Action Program on Education for Sustainable Development (Irina Bokova, Director-General of UNESCO )

sustainability_starts_with_each_one_of_us

Bibliografie

1. Studiul Rolul CES-urilor si al institutiilor similare din UE in promovarea conceptului de Responsabilitate Sociala a Companiilor – CES Romania, 2014 (http://www.ces.ro/studii-elaborate-de-ces/ro/124) – Rodica Bărbuță, Doina Meșteru, Mariana Hentea, Doina Cociorvei

2. Eco Watch, articles, 2016 – http://www.ecowatch.com/humans-consumption-of-earths-natural-resources-tripled-in-40-years-1943126747.html

3. International Resource Panel Report – Heinz Schandl and Karin Hosking, 2012 – http://www.unep.org/resourcepanel/Portals/50244/publications/SYNOPSIS%20Final%20compressed.pdf

4. ICB Project – International Crisis Behavior, Duke University, 1975-prezent, Patrick James, Kyle Beardsley, Jonathan Wilkenfeld, Michael Breche, Alex Jonas

5. Mitroff.I.- Why some companies emerge stronger and better from a crisis (2005)

6. Dimensiunile sustenabilității, Leadership în sustainability, Curs dezvoltat în cadrul Proiectului LEADSUS, coordonat de Denkstatt România, 2014 – 2015 (http://leadsus.bicero.com/)

7. Becoming a Sustainability Leader – 2007, IISD, Dagmar Timmer, heather Creech, Carolee Buckler, https://www.iisd.org/pdf/2007/sustainability_leader.pdf

8. SUSTAINABILITY LEADERSHIP, Linking Theory and Practice, Wayne Visser & Polly Courtice, SSRN Working Paper Series, 21 October 2011

9. Studiul EDUCATION AND SUSTAINABLE DEVELOPMENT: FIRST STEPS TOWARD CHANGES, ISE, Latvia, 2006-2007

10. Studiul Dezvoltarea abilităților non-cognitive la adolescenții din România – Magdalena BALICA, Oana BENGA, Violeta CARAGEA, Simona DAVID-CRISBĂANU, Delia GOIA, Irina HORGA, Oana IFTODE, coord.: Eugenia Apolzan, Alexandra Grigorescu, Asociația ROI și UNICEF – Buzău : Alpha MDN, 2016

11. Making Thinking Visible Ron Ritchhart, Mark Church & Karin Morrison http://www.pz.harvard.edu/

12. De ce ar trebui școlile să adopte studiile integrate?Edutopia, 2008 – https://www.edutopia.org/integrated-studies-interdisciplinary-learning-overview

13. Teaching and Learning for a Sustainable Future, UNESCO 2004, John Fien, Clayton White, Jeanne Damlamian (coord.) and other authors from Griffith University, RMIT University and SWEDESD (http://www.unesco.org/education/tlsf/mods/theme_gs.html)

14. UNESCO, Road Map for implementing Global Action Program on Education for Sustainable Development – http://unesdoc.unesco.org/images/0023/002305/230514e.pdf

15. Studiul Global Human Capital Trends, Engaging the 21st-century workforce Delloite Consulting LTD, 2014 – Jeff Schwartz, Josh Bersin, Bill Pelster – https://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/sg/Documents/human-capital/HC%20trends%202014%20-%20SEA_v10.pdf

16. Studiul Educația pentru sustenabilitate – premisă a competitivității economice post-criză cu inferențe posibile pentru România, ASE București, Camelia I. LUNGU, Chiraţa CARAIANI, Cornelia DASCĂLU, 2014

17. Studiul Future of Jobs – http://www3.weforum.org/docs/WEF_Future_of_Jobs.pdf

18. Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate (https://creeracord.wordpress.com/) – Editor coordonator Rodica Bărbuță

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s